Vw Beetle
Nu m-am văzut niciodată la volanul propriei mele mașini (cu toate că aveam carnet de ceva vreme – 8 ani, condus efectiv 1 an) adoram și preferam locul din dreapta. Situația nefericită (o problemă acută de sănătate a tatălui meu) m-a pus în obligativitatea de a conduce, după atâta timp de stat în dreapta, în primăvara anului trecut.
Acela a fost momentul ce a activat dorința, neconștientizată, pentru o mașină doar a mea. Eram de multă vreme fascinată și îndrăgostită “de-a dreptul” de minunatele broscuțe, le consider(am) ‘jucării la scală mare perfect funcționale, mașini capabile să înveselească orice chip posac prin zâmbetul fascinant și ochișorii jucăuși cu care e înzestrată de producător. Așa se face că m-am întâlnit cu “my blue beetle little bug” prin intermediul unei colege de facultate ce o vindea și sunt proprietarul ei din vara anului trecut.
Vw Beetle s-a născut în anul 2001 în Franța unde a parcurs ~ 80000km. Și-a mutat domiciliul în Romania în anul 2007 decembrie aici ajungând la un total de 103000km. De aproape 2 ani era neutilizată, prizonieră într-un garaj, nemaicorespunzând necesităților foștilor proprietari. Din spusele foștilor, mașina nu a adus cheltuieli substanțiale – schimbat distribuție, consumabile, ulei, filtru, câteva mici operații din cauza neatenției în trafic.
Este un motor benzină, 1.6 , pe care am achiziționat-o la un preț super de numai 3900 Euro (după multe negocieri, inițial 4600 Euro). Am îndrăgit-o de la prima vedere, mi-au plăcut scaunele ei frumos îmbrăcate în piele crem cu sistem de încălzire “poponeț” , că avea aer condiționat – în sfârșit puteam spune NU saunei din timpul verii, portbagajul imens ce putea fi creat prin rabatarea banchetei spate, margareata, aspectul interior extrem de bine întreținut, iar tatălui meu i-a plăcut mersul motorului (am vizionat 3 beetle-uri, celorlalte găsindu-le hibe la motor). Repede după cumpărare, fiindu-mi recomandați băieții de la IOVI, am dat o fugă până la ei. Mi-au consultat-o de-amănuntul , recomandându-mi schimburi ‘ușoare’ de nou început, însemnând: bujii, amortizoare spate, ulei , o revopsire totală – întrucât eram cam scorojite după atâta stat în soare și ani în spate, aer condiționat și cam atât.
Ulterior la Vw Beetle am intervenit și la electromotor, macarale portiere, ceva cosmetizări ca urmare a neatenției. Având în vedere ca peste 1 an ne facem buletin și întrucât atât colega cât și eu – am fost și sunt începătoare în ale condusului, broscuța se ține tare pe poziții pe principiul – vântul bate coafura rezistă. Un lucru sigur îl adora broscuța mea – sa mănânce. Consuma pe intern – căci doar pentru oraș o folosesc, 12 litrii/100 km, cam mult zic eu. De asemenea este cam joasă, nu poate urca pe orice bordură, am testat-o și ulterior am dus-o la Iovi pentru reparații.
Altfel este mașina ideală de oraș, e micuță, perfectă să te infiltrezi în spații inaccesibile altora, e destul de sprintenă, te poți baza pe ea în situații neprevăzute, e extrem de comodă la condus, suntem arătate chiar și cu degetul de către copii – iubesc acest efect al ei. Cu toate că pare cam mică la interior, oferă pasagerilor suficienta libertate de mișcare, puțin mai redusă pentru ocupanții locurilor din spate (aici intervine IMC- indicele de masă corporală).
O ador pe Vw Beetle, nu m-aș vedea la volanul unei alte mașini, cred că voi fi ” broscariță” all my life. Totuși, cred că este cam precipitată aceasta evaluare, e a mea de 1 an jumătate și nu am ajuns decât la 109200 km – intern (6000 km parcurși). Oricum, în viziunea mea, producătorii au știut de la bun început cărui segment îi este adresată, prin margareta din vază, au presupus că femeilor le plac lucrurile durabile în timp, și au acționat ca atare.
Broscuțele sunt mașini bine sudate. O recomand fără dar și poate.
Recenzie scrisă de Irina Faur. Scrie și tu o recenzie a mașinii tale, avem concurs!
